Viorel ROMAN
15 ani de tranziţie 2005-08-31
inapoi
„Lagărul” comunist era condamnat pentru că l-a scos pe Dumnezeu din societate, sexualitatea era decuplată de procreere şi salarul n-avea legătura cu munca la „co-lectiv”. De aceea terminarea sub Mihail S. Gorbaciov a războiului rece şi a experi-mentului marxist-leninist printr-o salbă de revoluţii organizate paşnic de ruşi şi ameri-cani a creat o stare euforică în toată Europa. Fostele naţiuni captive erau fericite c-au scăpat de izolare şi de ortodoxo-comunişti. Capitaliştii se bucurau de victoria dreptu-lui omului, de economia de piaţă şi democraţie, de globalizare. Entuziasmul n-a du-rat. De la Niccolo Machiavelli (1469-1527) ştim că după mari schimbări sociale şi be-ţii revoluţionare, toată lumea are dureri de cap. Nemulţumiţi sunt cei care pierd pute-rea, cei care o preiau se plâng de rezistenţe, cei care au fost şi rămân dezavantajaţi n-au motive să fie mulţumiţi. „Dictatura de dezvoltare” proletară, ca strategie de mo-dernizare era favorabilă celor promovaţi de la sat la oraş, unde căpătau locuinţă, şcoală, asigurări sociale, un loc de munca. Pentru că industrializarea era mai nece-sară în ţările ortodoxe Rusia, Belorusia, Ucraina, Moldova, România, Bulgaria, prima generaţie de muncitori e azi dezavantajată, în special cei necalificaţi. Cei calificaţi şi-au găsit de lucru chiar în vest. Naţiunile din vestul defunctului „Lagăr” ortodoxo-comunist au găsit imediat înţelegere la fraţii lor creştinii occidentali, care i-au integrat in corpore în UE. Vizita Papei Ioan Paul II în România şi Bulgaria a pus şi aceste ţări ortodoxe pe harta UE 2007, dar ortodoxo-comuniştii perturbă refacerii unităţii creşti-ne, reunificarea autentică a Europei cu ajutorul socialismului şi ateismului ştiinţific şi mai nou, din 1989 a filooccidentalismului şi a secularizării. Cu toate astea nolens, volens decalajul est-vest e transparent şi „Cortina de Fier” e înlocuită de una „de Ar-gint”. Stratagemele ambivalente ortodoxe, atât de apropiere est-vest, cât şi de sepa-rare şi apărare, sunt paradoxale şi ineficiente. Gradul de nemulţumire la români, bul-gari etc. e în comparaţie cu a altor naţiuni cu acelaşi nivel de trai, disproporţionat de mare. Între venit şi gradul de mulţumire e o interdependenţă directă. Cei cu venit ma-re sunt mulţumiţi şi invers. Cazul germanilor e o excepţie, venitul celor din est a cres-cut pe baza transferului din vest. Nemulţumirea lor e generată de dependenţă şi ne-siguranţă. În ciuda tuturora, în ultimii 15 ani chiar şi în Europa răsăriteană, în Româ-nia şi Moldova s-a făcut un mare salt de la generaţii sacrificate la „comun”, la una nouă, care va reface legătura între muncă şi venit, reabilitează morala creştină şi e conştientă că birocraţia coruptă socialistă trebuie depăşită. Reunificarea Europei e ireversibilă, chiar dacă are loc mai încet decât se spera la Revoluţiile din 1989.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania