Viorel ROMAN
Globalizarea - 7 teze 2005-10-19
inapoi
şapte teze pentru o emisiune Radio)
1. Competiţia dintre comunism şi capitalism s-a încheiat cu victoria globalizării pentru că „drepturile omului” sunt mai protejate într-o societate democratică capitalistă, decât în condiţiile inumane de „Lagăr” ale dictaturii proletariatului.
2. După colonialism, exista teama de capitalul internaţional şi de corporaţiile transnaţio-nale, azi e exact pe dos. Statele fac totul pentru atragerea capitalului şi corporaţiile stră-ine, pentru că vor să profite de globalizare, nu să fie victimele ei. Nimic nu-i mai dăună-tor ca izolarea, pentru ca azi nici o ţară nu mai poate să-şi rezolve problemele singură.
3. Globalizarea reduce decalajele economice dintre metropole şi neocolonii, dar mai ales combate sărăcia. Toate băncile şi companiile transnaţionale plătesc pretutindeni mai mult decât firmele autohtone. Companiile transnaţionale aduc în ţările postcoloniale Know-how, creează locuri de muncă calificate, astfel puterea de cumpărare creşte şi în final ele contribuie la deblocarea cercul vicios al subdezvoltării din „Lumea III”.
4. Umanizarea globalizării începe cu înţelegerea fenomenului, urmează armonizarea globalzării cu interesul naţional în condiţiile în care are lor o „denaţionalizare” a statului. Naţionalişti trebuie să fie europeni şi globalişti, dacă-şi iubesc, cum afirmă, patria, ţara.
5. Politica naţională este cu atât mai mult în folosul neamului cu cât devine mai globală. Limitarea suveranităţii statului face posibilă integrarea euro-atlantică, în lume, fără de care o dezvoltare social-economică nu mai e posibilă. Capitalul e pretutindeni binevenit, dar trebuie practicată o politică financiară comună cu Banca Mondială şi FMI, pentru că o liberalizare a pieţei de capital fără control poate duce la destabilizare.
6. Globalizarea mişcărilor social-politice transnaţionale, a capitalului internaţional impun ca şi politica naţională de succes să se comporte similar, să depăşesc graniţele şi să între în rând cu lumea globalizată. O revenire la statul naţional din trecut e imposibilă.
7. Neocomunişti aşa numiţii nostalgici ca şi eternii anarhiştii se opun globalizării propa-gând etnoromanismul şi protecţionismul. De fapt e vechia propagandă colectivistă, naţi-onal-socialistă şi comunistă în blană de oaie ecologică. Retorica altruistă a celor care se opun globalizării în mediile burgheze din vest ascunde de multe ori teama celor din „Lumea I” că datorită globalizării vor pierde vechile privilegii din „Lumea II şi III”.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania