Viorel ROMAN
Ruşinea de a fi ortodoxo-comunist 2005-08-17
inapoi
Ruşinea de a fi ortodoxo-comunist
____________________________________________________________________________________________________________
La apariţia Lagărului comunist s-a reuşit performanţa aplicării doctrinei occidentale marxist-leniniste atât ca “dictatură de dezvoltare” a ţărilor ortodoxe, cât şi ca ideologie antioccidentală. Din 1989, după demontarea Cortinei de Fier, indispensabilă Lagărului, se continuă aceiaşi politică, dar cu sens schimbat. Reciclarea peste noapte a activului de partid şi de stat în activişti ai dreptului omului, democraţiei şi economiei de piaţă are loc simultan cu reactivarea vechilor prejudecăţi antioccidentale. Pentru comuniştii religia era intolerabilă - “opium pentru popor” (Karl Marx) -, dar numai cea Unită cu Roma a fost interzisă, cea Ortodoxă a confiscat 2000 biserici, le-a reorientat spre Moscova şi acum refuză să le restituie, pentru că toţi creştini au fost prigoniţi şi acum toţi sunt anticomunişti şi pentru Europa. Până 89 românii trăiau în sobornicia şi duhul izolării, apăraţi de influenţe apusene de Armata Roşie. Religia era incompatibilă cu ideologia ateismului, dar ierarhia de stat şi de partid, marxism-leninismul, ca şi fascinaţia comunismului - o “teologie inversă” (Theodor Adorno) şi un sistem superior tuturora (!) -, erau reflexe, copii fidele ale ierarhiei şi ardoarei pravoslavnice. De aceea după 89 reabilitarea credinţei, Ion Iliescu sărutând moaştele Sfintei Parascheva la TV, botezul lui Vladimir Putin sunt fireşti, ca şi încredea maselor largi populare în ortodoxo-(neo)comunism şi KGB. E de înţeles ca românilor le e ruşine că i-au ovaţionat 25 de ani pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, care i-a ţinut în întuneric, la propriu şi la figurat şi izolat de lume, că PCR subit s-a metamorfozat în FSN, PDSR, PSD, PD. Nici simulacrul revoluţionar cu actori şi regizori profesionişti organizat după înţelegerea ruso-americană, nici cel al uciderii conducătorilor de Crăciun, nici alegerea unui ortodoxo-(neo)comunist „cinstit şi sărac” ca Preşedinte al tuturor corupţilor, nici realegerea Partidului Comunist în Moldova nu-s momente de mândrie. Mai mult decât atât, tranziţia spre capitalism e folosită la destrămarea structurilor agriculturii de tip industrial şi revenirea la subzistenţa strămoşească, slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale, desindustrializare şi desurbanizare, degradarea sistemului de învăţământul şi de asistenţă sanitară, scăderea puterii de cumpărare, a natalităţii şi a speranţei de viaţă. Acest dezastru, mai mare decât pagubele războaielor mondiale, împiedică România şi Moldova să ajungă înainte de 2040 la nivelul celor din urmă ţări din UE. Ortodoxo-(neo)comuniştii folosesc tactica pământului pârjolit şi au subminat cu succes apropierea materială şi spirituală a României şi Moldovei de Europa. Majoritatea vad duplicitatea, 2/3 din studenţi vor să părăsească ţara. Se pregăteşte astfel nolens, volens restauraţia statului paternalist pravoslavnic ca în Rusia, Belorusia, Ucraina, Bulgaria, Serbia. Se va forma, în locul fostului Lagăr ortodoxo-comunist, o Uniune Europeană Ortodoxă sau începe dialogul cu Roma?
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania