Viorel ROMAN
Chestiunea orientala 2005-08-11
inapoi
Churchill si Stalin au stabilit in 1944 pe a half-sheet paper procentele influentei anglo-saxonilor, occidentalilor si respectiv ale moscovitilor in Balcani: 90% Rusia in Ro-mânia si tot atita Anglia cu USA in Grecia: in Iugoslavia 50% etc.

Acest tîrg era continuarea Chestiunii orientale, una din cele mai complicate probleme de istorie, care a inceput in 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre turci si rusi si aparent s-a incheiat cu Pacea de la Lausanne in 1923. Chestiunea era si mai este inca actuala in Kosova si Macedonia: cine-l va mostenii pe bolnavul de la Bosfor? Ortodocsii sau occidentalii? Cum se vor emancipa si in jurul cui vor gravita neamurile balcanice supuse secole de-a rindul Sultan? Cine va invinge: pravoslavnicii sau romano-catolicii / protestantii?

Sultanul a disparut, islamul nu, totusi aceste intrebari ii framinta si azi pe sirbi ortodocsisi si pe albanejii musulmai inca cu arma in mina. Dupa dezmembrarea Iugoslaviei, NATO a impus retragerea trupelor sirbesti din Kosovo. Albanaji sunt in prezent in aceiasi situatie in Macedonia. In acest conflict, cind lumea se astepta cel mai putin, rusii au aterizat pe aeroportul din Pristina si au cerut o zona de ocupatie, ca celelalte mari puteri occidentale. Albaneji nu fac deosebire intre ortodocsi rusi si sîrbi si au protestat, totusi occidentalii au acceptat oferta Moscovei de a partici-pa cu soldati. Dar nu le-au concediat rusilor o zona de ocu-patie distincta, ca dupa cel de al doilea razboi mondial in Germania.

O retrospectiva a Chestiunii orientale. Expansiunea islamului s-a inpotmolit 1683 in fata Vienei. Petru cel Mare al Rusiei vazind lipsa de coeziune a occidentalilor, incepe seria celor 8 razboaie ruso-turce (1710-1878) pentru elibe-rarea Constantinopolului si Balcanilor. Occidentalii la fel de interesati in emanciparea crestinilor, nu puteau accepta insa expansiunea spre sud a Rusiei ortodoxe fara conditii. Asta a fost sansa turcilor pina la primul razboi mondial, dupa care s-au retras in Asia. In Europa le-au ramas numai un cap de pod in jurul Istambulului si enclavele turco-musulmane formate de bosnieci si albaneji. Pentru lichida-rea dominatiei ortodoxe a Belgradului asupra catolicilor si musulmanilor din fosta Iugoslavie, NATO a luptat un de-ceniu, iar Slobodan Milosevici este facut acum responsabil in fata Tribunalului international pentru genocid si inpiedi-carea emanciparii religioase a romano-catolicilor si mu-sulmanilor.

Virful de lance al greco-slavilor inpotriva latinilor, a vestului, sîrbii sunt sustinuti neconditionat de Moscova. Pe de alta parte Istambulul profita inca de discordia dintre crestinii, tot asa cum au facut-o din 1774 pina in 1923. NATO, armata occidentala are azi o comanda unica, totusi interesele apusenilor sunt diferite. Francezii fac in mod traditional cea mai subtila politica turco-musulmana, pentru ca nu pot umple golul de putere pe care l-ar lasa in urma un dezastru musulman. Englezi urmaresc tenace asa zisul echilibru de forte, din care mereu cistiga. Nordamericanii calcind pe urmele lor sunt hotariti sa ia taurul de corne, atit pe cel islamic, cit si pe cel pravoslavnic. Berlinul si Viena se inteleg nolens, volens cu Moscova, care la rindul ei face concesii substantiale germanilor. Pe de alta parte, rusii nu pot sa nu-i sustina pe slavofilii si panortodocsii sîrbi, dispu-si sa intre cu arme si bagaje in slujba lor, chiar in Federatia Rusa.

In acest context vechi de secole nu este de mirare ca pozitiile diferitilor participanti la conflictul din Kosova si Macedonia sunt controverse si capcanele la tot pasul. Rusia nu s-a implicat cu fortele armate in oprirea dezmembrarii Iugoslaviei, cu toate ca Belgradul a cerut-o, pentru ca nu mai are statutul de mare putere si ca urmare nu are nici o zona de ocupatie in Balcani. Dupa cum se stie, mai ales de la Razboiul Crimeii, occidentalii nu vor sa distruga nici Moscova si nici Belgradul, ci sa le aduca pe calea coordo-narii si cooperarii inpotriva islamului.

Redeschiderea in Balcani a Testamentului omului bol-nav de la Bosfor nu va ramine nici acum fara urmari in delimitarea sferelor de influenta (1) apuseana, (2) ortodoxa si (3) islamica. A "treia" Roma, Moscova este azi in defen-siva asa ca primejdia de a reveni 90% influenta rusa la Bucuresti si 50% la Belgrad etc., ca dupa tîrgul dintre Churchil si Stalin, nu se pune. Totusi eliberarea slavilor de sud, a moldo-valahilor etc. de sub turci a fost aminata sute de ani de neconcordanta intereselor puterilor crestine. In Kosovo si Mecedonia nu s-a incheiat nici astazi vechia si foarte complicata chestiune orientala cu capcanele ei vazu-te si mai ales nevazute.


Bibliografie:

Alexandresco, N.: La correspondance du chevalier Frédéric de Gentz avec le prince de Valachie Jean Caradja et la question d'Orient. Paris 1895
Anderson, M.S.: The Eastern Question, 1774-1923. A Studie in international relations. London 1983
Bataillard, P.: Premier point de la question d'Orient. Paris 1856
Bengesco, G.: Essai d'une notice bibliographique sur la question d`Orient européen, 1821-1897. Paris 1897
Billecocq, A.: Poid de la Moldo-Valachie dans la Question d`Orient. Coup d'oeil sur la dernière occupation militaire russe de ses provinces. Paris 1829
Épisode de la question d'Orient. Russie, Valachie, Moldavie. Paris 1842
Hösch, E.: Geschichte der balkanländer. München 1996
Jelavich, Ch.&B.: The establishment of the Balkan Natio-nal States, 1804-1920. Seattle, London 1977
Question d'Orient et la nation roumaine. Paris 1867
Question d'Orient. La Roumanie et la politique allemande en Orient. Paris 1875
Roman, V.: Rumänien im Spannungsfeld der Großmächte, 1774-1991. Offenbach 1987-1991