|
|
inapoi |
După ravagiile celui de al II-lea război mondial, elanul reconstrucţiei paşnice, cuceririle tehnico-ştiinţific şi competiţia dintre sistemele social-politice dominante - comunist-capitalist - proiectau o globalizare a modernizării şi bunăstării, fără ca religia să mai fie pe primul punct al ordinei de zi. Expansiunea Zeiţei Raţiunii, mai ales de la Revoluţia Franceză în apus şi de la cea Rusa în răsărit, obliga religia la defensivă. Magia lumii vechi făcea tot mai mult loc logicii progresului, a industrializării unde Biserica nu mai avea aceiaşi poziţie centrală, ca cea lăsată în urmă, în mediul ţărănesc. Oricum satele dispăreau treptat şi Biserica, mai ales în Lagărul comunist, pierdea monopolul mântuirii în procesul urbanizări. La oraş salvarea era locul de muncă, locuinţa, sistemul social, contractul. In Lagărul moscovit dominaţia absolută a doctrinei raţiunii era garantată de dictatură. Azi e surprinzătoare fascinaţia comunismului ateu, eliberator de exploatare, modernizator. In trecut ea trecea însă prin Cortina de Fier şi era a tot prezentă în mediile universitare occidentale şi în fostele colonii, până la răscoalele germanilor 1953, maghiarilor 1956, cehilor 1968, polonejilor 1980. După ce aceste chemări spre libertate au fost înăbuşite în sânge de Armata Roşie, atractia viziunii marxist-leniniste asupra lumii păleşte. In final protestul muncitorilor de la şantierul naval din Danzig, conjugate cu acţiunile papei Ioan Paul II, preşedintelui SUA Ronald Reagan şi preşedintelui URSS Mihail S. Gorbaciov, pun capăt paşnic proiectului ce planifica un rai pe pământ în numele Raţiunii. Lagărul ortodoxo-comunist se desfiinţează şi de Crăciun 1989 românii fac Revoluţia cu actori şi regizori profesionişti şi apoi se înrolează in corpore în FSN - Frontul Salvării, sau mai conform cu duhul vremii noastre, al mântuirii Naţionale. De atunci ei sărbătoresc eliberarea de ateismul marxist-leninist cu soboare de popi. Ortodoxia reapare şi pregăteşte în construirea Bisericii mântuirii neamului – o contrapondere vizibila a Palatului al Poporului lui Ceauşescu. Capitalismul, imperialismul, combătute jumătate de secol ca încarnări ale diavolului şi naţionalismul retrograd, reapar azi în discursul politic ca substitute religioase. Punctul culminant al revenirii românilor la izvoarele culturii lor, a creştinismului latin, a fost vizita papei Ioan Paul II la Bucureşti. Eveniment de excepţie - e prima vizită a patriarhului occidentului la români -, a marcat revenirea lor în atenţia lumii şi începutul integrării în NATO / UE. O mie de ani de izolare nu poate fi depăşită nici la români într-o zi, tot aşa cum credinţa în Dumnezeu, revenirea Zeilor, evidentă azi pentru toţi, presupune nu numai reapariţia îngerilor, dar şi a demonilor.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania
|
|
|
|