Viorel ROMAN
Papa Ioan Paul II 2005-04-03
inapoi
În sec.19 s-a cristalizat opinia că religia este o chestiune subiectivă, particulară şi nu mai are un cuvânt de spus în marile hotărâri istorice. În aceste condiţii a oferit Marx o etică comunistă, care propaga egalitate, dreptate, pace prin exproprierea expropria-torilor, chiar prin teroare. Când au ieşit la iveală ororile naţional-socialismului şi co-munismului, romano-catolicii au hotărât la Conciliul Vatican II să revină în lume. Cu această misiune e ales papă polonezul Carol Vojtyla. El a luptat pentru libertate în „Lagărul” socialist şi contra teologiei eliberării, a unei ordini sociale inspirată de Marx şi răspândită mai ales în ţările subdezvoltare. Şi în această teologie mântuirea se făcea prin politică şi economie, dar era dublată de un elan religios al noii Biblii, care se baza pe Vechiul Testament şi pe o Liturghie revoluţionară. Ioan Paul II a reuşit în pontificatul de 26 ani, în ciuda unui atentat neelucidat, a slăbiciunilor cauzate de boa-lă şi bătrâneţe, să readucă Biserica creştină în lumea, prin peste o suta de calatorii, să înlăture Cortina de Fier, dictatura comunistă şi teologia marxistă a eliberării. Ro-mânilor ajunşi în robia Moscovei după pierderea războiului, Ioan Paul II le-a redat libertatea şi le-a deschis porţile Europei cu prilejul vizitei la Bucureşti. În această pri-mă vizită a unui papa la ortodocşi de la schisma din 1054 le-a vorbit româneşte cu un accent familiar şi le-a spulberat prejudecăţile acumulate o mie de ani de lipsa unui dialog direct şi sincer. Papa i-a surprins şi încurajat. 1989 s-a încheiat Războiul Rece şi s-a renunţat la dictatură în Europa, dar nu s-a înlăturat dezorientarea, dezamăgi-rea şi un sentiment difuz de ruşinea pe care o încearcă cei lipsiţi de generaţii de li-bertatea de a vorbi sau călătorii liber. După jumătate de secol în care tiranii „au înti-nat idealurile comuniste” (Iliescu) nimeni nu mai are încredere în moralitatea eşalo-nului doi al nomenclaturii, ajunsă clasă politică. PCR=PSD. Românilor le e ruşine că i-au ovaţionat două decenii pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, care i-a izolat de lume şi ţinut în întuneric. Nici simulacrul revoluţionar unde au fost împuşcaţi o mie de nevi-novaţi, nici cel al uciderii perechii Ceauşescu de Crăciun, nici alegerea unui comunist „cinstit şi sărac” ca preşedinte al corupţiei generalizate, nici alegerea Partidului Co-munist în Republica Moldova nu-s momente de mândrie. În această criză naţională vizita papei în „Grădina Maicii Domnului” - aşa numea el România -, apelul la reveni-rea în marea familie latină, europeană şi la realizarea unităţii creştine, a fost pe plan spiritual adevărata Revoluţie aşteptată de toţi românii. Papa care a încheiat Războiul Rece, a desfiinţat „Lagărul” socialist, a înlăturat dictatura marxist-leninistă, doctrinele anti, quasireligioase şi a readus valorile, normele creştine în întreaga lume, chiar şi la români, este fără îndoială cea mai mare marea personalitate a secolului trecut. Să speram că nu vor trece generaţii până când vor înţelege şi românii, „urmaşii Romei” din Balcani, calea generoasă deschisă de marele papă Ioan Paul II.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania