Viorel ROMAN
Scenariile Revolutiei din ´89 2005-01-29
inapoi
Mii de revoluţionari cu acte în regulă cred mai mult sau mai pu-ţin sincer ca ei sunt autorii, eroii Revoluţiei din dec. in 1989. Acesta e primul scenariu al revoltei, care a răsturnat vechiul regim, comunismul din România.
Victoria pe toată linia a filosovieticilor Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu, Teodor Brateş, etc. a acreditat şi un al doilea scenariu - mâna lungă a Moscovei, a KGB-ului i-a lichidat pe „siniştrii” Nicolae şi Elena Ceauşescu şi a repus oamenii de încredere, cu studii in URSS, la conducere în Bucureşti.
Un al treilea scenariu a fost prezentat în Germania la TV 3sat, duminică 23 ianuarie 2005 la ora 21,15. Realizatoarea Susanne Brandstätter s-a documentat trei ani pentru “Şahmat – strategia unei Revoluţii” la români. Filmul de 60 de minute prezintă moti-vele care i-au determinat mai ales pe americani, dar şi pe ma-ghiari, germani să participe la schimbarea revoluţionara a dicta-turii clasei muncitoare.
Securitatea avea informatori şi în cantonamentele secrete ale viitorilor revoluţionari de la Timişoara şi Bucureşti, în Ungaria şi Germania, unde antrenorii erau exclusiv specialişti americani. Armata si Securitatea („- e cu noi!”) s-au comportat la Revolutie adecvat, chiar dacă nu toţi erau sau sunt încă prea convinşi.
Spre deosebire de credinţa adepţilor primelor scenarii cu iz ori-ental, care au în centrul motivaţiei omul, bunăstarea poporului, clasei muncitoare, a căror „nobile idealuri comuniste au fost întinate de dictatură” (Iliescu), în „strategia unei revoluţii” de la 3sat se primează strategia şi tactica raţională, occidentală.
CIA nu credea că o schimbare de paradigme atât de radicală, care duce la lichidarea comunismului şi chiar a URSS-ului, se va desfăşura fără probleme. Exista teama întemeiată că un ma-reşal rus sau un grup la vârf (cum s-a întâmplat de fapt, dar fără consecinţele dramatice de care se temeau americani) să vrea să ia puterea la Moscova şi nu numai “glasnosti şi perestroica”, desfiinţarea “Lagăr”-ului esteuropean ar fi fost periclitate, ci mai ales reunificarea şi redarea suveranităţii Germaniei, unde era staţionată Armata Roşie de jumătate de secol.
In această acţiune vastă şi fără precedent, organizată şi condu-să direct de serviciilor secrete însărcinate, de o parte şi de alta a Cortinei de Fier, cu terminarea “democratică” şi fără surprize a “Războiului Rece”, menţinerea unui bastion comunist, antioccidental în Carpaţi, era desigur intolerabilă.
La întâlnirea de la Malta de la inceputul lui decembrie, Bush cel Bătrân şi Mihail S. Gorbaciov trebuie să fi fost spontan de co-mun acord şi la acest minor aspect (schimbarea lui Ceauşecu) al mari decizii de a schimba faţa Europei şi a întregii lumii.
Coincidenţa acţiunilor violente din Panama şi România din 16 decembrie, apoi detronarea cu mii de morţi a “suveranilor şi independenţilor” Noriega şi Ceauşescu, bate la ochi. Primul a trădat SUA, al doilea şi SUA şi URSS.
Interviurile inedite cu specialişti (toţi pensionari) a serviciilor se-crete apusene implicate mai mult sau mai puţin în pregătirea evenimentelor din România completează informaţiile cunoscu-te. Filmul, scenariul nr. 3 al Revoluţiei merită văzut.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic
la Universitatea din Bremen, Germania