Viorel ROMAN
V(al)ahii sub sârbi 2005-01-25
inapoi
Grecii şi sârbii urmăresc de mai bine de un mileniu să-i desfiinţeze, asimileze etnic şi religios pe v(a)lahii, români, urmaşii Imperiul Roman de Răsărit. Cu toate că au fost decimaţi atât în Grecia, cat şi în Serbia, persecuţia continua şi în zilele noastre. Teo-retic ei nu ar mai trebui să mai existe, pentru că de la schisma din 1054 numai grea-ca şi slavona erau limbi „sfinte”, admise în Biserica răsăriteană, care îi boteza cu prenume greco-slav. Turcii i-au privilegiat de greci, iar în sec 20, în numele statul na-ţional, valahii au pierdut toate drepturile. Pentru occidentali, valahi, românii erau şi mai sunt încă, greco-ortodocşi, adică „greci”, care desigur trebuie ajutaţi, dar ca pe nişte „latini” care nu-s la Roma. La primitivi, cine nu aparţine clanului sunt străini şi duşmani. În Codul Hamurabi, la hinduşi, Inca, nu exista un dreptul omului. Acesta a apărut mai târziu în toate religiile universale, care recunosc dreptul de azil a celor prigoniţi etc. În creştinism fiecare om este subiect de drept, are drepturi inalienabile, nu pentru că la primeşte cadou de la stat, ci de la Dumnezeu. Din această perspecti-vă, valahii de la sud de Dunăre, nu numai că nu trăiesc în state conduse de normele unei religii universale, creştine, ci supravieţuiesc încă în robia ortodoxo-comunistă. În concepţia secularizată despre lume, Weltanschauung-ul marxist-leninist, toţi erau egali, nu există clase sociale, naţionale şi conducătorii întruchipau, erau în numele raţiunii Dumnezeu, care-i conduce pe toţi cei din „Lagăr”, indiferent daca voiau sau nu, pe cele mai înalte culmi ale civilizaţiei şi progresului. În acest sistem social-politic nu existau drepturile omului decât pentru tribul dominant, ca în comuna primitiva în care totul aparţine tuturora, şi „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”. Primitivitatea societăţii ortodoxo-comunistă era cu atât mai inacceptabile cu cât se deosebea de triburile sălbatice din păduri prin modernitate şi s-a prăbuşit brusc odată cu lichidarea lui Nicolae Ceauşescu şi procesul lui Slobodan Miloşevici. România şi Serbia sunt acum pe drumul respectării drepturilor omului, refacerii statului de drept şi integrării în Europa. In acest elan de recuperarea timpului pierdut, valahii din Serbia vor să-şi găsească locul într-o societate deschisă, democratică, dar se izbesc de aceiaşi bari-era. Episcopul valahilor Daniil nu-i recunoscu de stat, biserica Serbiei şi persecuţiile continuă în ciuda faptului că: „Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, pre-cum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât în public, cât şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.” (art. 18 Universal Declaration of Human Rights) Exită şansa ca valahi să iasă de sub obedienţa greco-slavă şi prin unirea cu Roma să revină în Europa.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania