Viorel ROMAN
Islamizarea UE sau crestinarea turcilor? 2004-12-21
inapoi
Războiul Rece, al treilea război mondial între ortodocşi şi creştinii occidentali şi cel de al patrulea război mondial între musulmani şi creştini au constante: SUA e atacata din afară de comunişti, terorişti şi Europa din înăuntru. Creştinii orientali şi occidentali se foloseau în Războiul rece de un alibi antireligios comunist şi capitalist. In virtutea inerţiei pudoarea se menţine şi azi în ciuda „graniţei sângeroasă” dintre mahomedani şi creştini în Caucaz, Balcani, Orientul Apropiat, Sudan etc. Lupta nu se duce cu islamul, ci cu „terorismul internaţional”, tot aşa cum nu ortodocşii, ci comuniştii erau în „imperiul răului”. Faptul ca occidentalul nu face deosebire între ortodocşi şi comunişti sau între terorişti şi musulmani nu e „politic corect”. Această ipocrizie sau tabu face confuză dezbaterea privind integrarea turcilor în UE. Europenii cunosc secretul expansiunii musulmane - explozia demografică în „casa islamului” sau a păcii, dublată de fanatismul luptătorilor în „casa războiului”. Cu toate astea în 2005 încep tratativele de integrarea Turciei în UE. La Istambul, după acest mare succes, Erdogan a fost sărbătorit de partidul lui islamic ca un „Cuceritor al Europei”. El vrea să aducă în UE încă 15-20 milioane de turci. Politicienii apuseni ştiu ca aderarea va avea în cel mai bun caz după un deceniu şi speră că dacă musulmanii vor implementa „acquis”-ul, legislaţia UE, codul canonic romano-catolic modernizat şi actualizat de 81.000 de pagini, teoretic rezultatul nu poate fi altul decât o populaţie în Asiei Mici cu un comportament care nu se va deosebi de cel a creştinilor, chiar fără botez. La Vatican elanul turco-musulman şi calculul „fără Dumnezeu” a politicienilor UE sunt privite cu scepticism. Prima năvală musulmană asupra Europei a fost oprită la Poitiers în 732. Totuşi Papa Leo IV (847-855) ridică ziduri de apărare la Roma, impunătoare şi azi, împotriva musulmanilor, după un atac al sarazinilor, care au incendiat biserica Petru şi Paul şi au prădat lăcaşe creştine. Pe Capitol, unde 1957 s-au pus bazele şi luna trecută s-a semnat tratatul privind Constituţia UE, plafonul bisericii Santa Maria în Aracoeli înfăţişează victoria flotei creştine 1571 în lupta cu turcii la Lepanto. În 1983 Papa Ioan Paul II a sărbătorit la Viena trei sute de ani de la respingerea atacului Sultanului turc asupra Europei de către compatriotul sau Jan Sobieski. Intre politicienii UE şi Sfântul Scaun exista desigur o unanimitate de păreri privind colaborarea şi diverse forme de asociere între creştini şi musulmani. În schimb integrarea Turciei în Europa e privita cu rezerva la Roma. Din sec. VII, de la expansiunea islamică nimicitoare pentru creştini, Papa numeşte, fără teama de pretenţii revanşiste sau de a nu fi „politic corect”, episcopii auxiliari pentru episcopiile din Mauretania etc., din nordul Africii şi Asia. Va avea loc islamizarea europenilor sau creştinarea laică a turcilor? Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania