Viorel ROMAN
Occidentalizarea lumii 2004-10-30
inapoi
Occidentalizarea lumii începe cu Imperiul Roman, colonialismul, imperialismul şi globalizarea. ”Lumea I”, un miliard de creştini occidentali, Imperiul forţează „Lumea III”, miliarde de barbari moderni la o interdependenţă, concurenţă, raţionalitate greu de suportat, imposibil de scăpat şi de o intensitate a comunicării necunoscută în trecut. Doctrinele, proiectele antioccidentale comuniste, naziste, teroriste au eşuat şi Imperiul, „Lumea I” trebuie să realizeze un cod comun de cooperare şi coordonare a activităţilor pe baza dreptului omului, libertăţii contractuale, de mişcare, de expresie şi astfel să înlăture războaiele şi terorismul. Românii sunt, după experimente antioccidentale şi vizita la Bucureşti a Papei Ioan Paul II, pe calea integrării în UE / occident.


Energicul Papă Alexandru VI “împarte lumea” în Bula „Inter aetera” 1493 şi în Tratatul de la Tordesillas 1494, după ce Columb descoperă America pentru Spania şi câţiva ani mai târziu portughezul Vasco da Gama ajunge pe apă în India. După cinci secole de colonialism, imperialism, globalizare, de “europeizarea” întregii lumii: Cum pot fi defi-niţi, cine sunt occidentali din „Lumea I” şi ce-i deosebeşte de „Lumea III”, de orientali ortodocşi etc.? Ce-i legitimează, de unde iau ei autoritatea şi reponsabilitatea împărţiri şi occidentalizării lumii? Ce ideii, planuri au colonialiştii, imperialişti occidentali şi care sunt doctrinele, proiectele antioccidentale, anticolonialiste ale ortodocşilor, musulmani-lor, „Lumii III”? Ce aduce globalizarea actuală în general şi la români / moldoveni în special? Aceste întrebări sunt de actualitate după atacurile recente ale terorismului in-ternaţional, mai ales în fostul Lagăr ortodoxo-comunist, în care după Cortina de fier, modernizarea, globalizarea occidentală romano-catolică şi protestantă era demonizată, iar imperialismul ruso-pravoslavnic preamărit. La Revoluţia din 1989 români s-au elibe-rat de despoţia orientală şi sunt în tranziţie de la valorile şi normele ortodoxo-comuniste, la cele occidentale, la Acquis-ul UE. Cu excepţia Federaţiei Ruse, ţările din fostul URSS european sunt în UE sau în curs de integrare. Conducători (foşti) comunişti s-au botezat, au revenit in corpore la creştinism. In Europa, numai în Republica Moldo-va de o parte şi alta a Nistrului, sunt la putere comuniştii.

IMPERIUL ROMAN
Roma s-a confruntat mereu cu barbarii, care nu suportau marginalizarea în sălbăticie şi voiau să aibe parte şi ei de binefacerile instituţiilor, sistemului de drept, de bunăstarea civilizaţiei. Opinia istoricilor, nu numai a urmaşilor barbarilor, privind prăbuşirea Impe-riului Roman este infirmată de învingătorii lui, care au preluat, ceea ce vroiau cu orice preţ: religia romano-catolică, valorile, normele de drept roman, sistemul administrativ şi disciplina legiunilor. Imperiul n-a dispărut, s-a metamorfozat, stindardele au fost prelua-te de noi neamuri. Roma e eternă, iar civilizaţia e în continuare atacată de barbarii, care şi ei vor demnitatea şi drepturile “cetăţeanului roman”, din „Lumea I”. Imperiul era în vechime în jurul Mediteranei, azi e de o parte şi alta a Atlanticului de Nord şi are misiu-nea de a civiliza întreaga planetă. Primii “europeni”, soldaţii romani au pregătit terenul religiei iudaico-creştine, care a depăşit credinţa în superstiţii, în caracterul ciclic al tim-pului şi a introdus noţiunea de progres. Imago Dei, imitaţia Creatorului face ca omul, devenind el însuşi creator, să stăpânească natura, nu invers. Mănăstirile au salvat latina, cultura imperială, au propagat valorile muncii fizice şi intelectuale, au devenit şi între-prinderi cu evidenţa costurilor şi profitului, care e reinvestit, nu consumat în mod bar-bar. Înălţarea catedralelor era modelul vizibil al investiţiilor mai multor generaţii. Puţini la număr, călugării romano-catolici descopereau şi promovau tehnologii productive. In evul mediu o treime din Sfântul Imperiu Roman aparţinea Bisericii şi era condusă cu codul canonic romano-catolic. Acesta modernizat, cunoscut azi ca Acquis comunitar (81.000 p.), e fundamentul UE şi ţările candidate trebuie să facă faţă, gradat dar în final în totalitate, exigentelor romane actualizate. După legionarii romani, conchistadorii, călugării misionari, colonialiştii şi imperialiştii au răspândit cu sabia şi cu Biblia, nor-mele şi valorile civilizaţiei Romei în lume. Cassius Dio consemna 199 că soldaţii “eu-ropenii” din occident se deosebeau în armata lui Septimius Severus de cei orientali, de “sirieni”. După împărţirea Imperiului Roman, în Historia Augusta, la cumpăna sec. 4/5, sunt consemnaţi în “Europa” soldaţi ai Imperiului de apus ca “res europeenses” sau “europeenses exercitus”. Şi în zilele noastre, româno-ortodocşi remarca la apuseni un consens social liber consimţit, o disciplină interiorizată a vieţii de zi cu zi, a muncii, fără îndoială şi de origine militară romană. Orientalii îi percep uneori pe vestici ca “roboţi”. Opoziţia “Europae rector”, papei împotriva Bizanţului, ocuparea Constantinopolului de cruciaţi şi încoronarea Împăratului Carol cel Mare la Roma adânceşte prăpastia est-vest. Pentru bizantini, germanicul Carol cel Mare era un uzurpator, iar pentru greci cei care au ocupat sfântul oraş Constantinopolul sunt barbari. Pe de altă parte Aachen-ul, unde e înmormântat Împăratul, a devenit un centru politico-religios. Conducătorii de frunte ai Europei, păstrătorii tradiţiilor Sfântului Imperiu Roman, primesc Premiul Carol cel Ma-re. Imperiul de răsărit, Bizanţul greco-slav n-a acceptat prezenţa romanilor, românilor în mijlocul lor, autoritatea Romei. Au tot protestant până la căderea Constantinopolului sub turco-musulami, după care Rusia, Moscova devine “a treia Romă” şi încearcă în continuare să ortodoxizeze lumea în numele panortodoxei, panslavismului şi comunis-mului – o formă secularizată, laică a mesajelor precedente.

IMPERIUL ŞI RESTUL LUMII
Occidentului, „Lumii I” i se reproşează de cei ce trăiesc cu câţiva euro/zi, periferizaţi în „Lumea III” veşnic subdezvoltată, că este (neo)colonialist, (neo)imperialist, materialist, egoist, nu-i ajută dezinteresat pe săraci. Imperiul creştin apusean, observă că restul lumii nu respectă cele zece porunci, sunt sclavi ai păcatelor, neglijează acumularea de capital, emanciparea individului de superstiţii, drepturile omului, reformele socio-economice, sistemul medical şi educaţional. Există o falie orient-occident, între romano-catolici / protestanţi şi greco-ortodocşi, inclusiv restul lumii. In vest primează omul, responsabili-tatea individuală, acţiunea, în est, (i)responsabilitatea colectivă, contemplarea. In est domină agricultura, cultura rurală de subsistenţă, în vest tehnologiile industriale avansa-te, civilizaţia urbană. Productivitatea muncii şi salariile, participarea politică, mobilita-tea profesională, diferenţierea socială, sunt în răsărit modeste, în apus ele înregistrează valori ridicate. Organizarea socială este în est simplă şi informală, în vest, sofisticată. Controlul social este în est direct, personal, în vest, indirect, birocratizat. Bisericile au două ierarhii, filozofii: aristotelică în occident şi platonică în orient. Creştinismul orien-tal e al statului, condus de Împărat. În vest, domină Papa şi Împăratul cu misiuni separa-te, acceptă secularizarea. Vestul are valori universale, estul particularistice. Acesta e rezultatul evoluţiei asincrone occident-ortodoxie in Europa. Dihotomia valorilor gene-rează societăţi diferite. Cum va fi depăşită prăpastia dintre creştini şi restul lumii? Ex-pansiunea civilizaţiei occidentale, dreptului roman, ştiinţei, tehnologiei, schimbului de mărfuri ş.a.m.d. întra în conflict cu neamurile, religiile din restul lumii. Capitalismul e un produs al romano-catolicismului şi a eticii protestante a muncii, străine, greu de im-plementat în ortodoxie, islam, hinduism. Şi întru-cât normele acestora s-au format în milenii, sunt agresate de mobilitatea, productivitatea, raţionalitatea impusă de capitalul internaţional. Dacă puterea Romei antice se întindea din Irak până în Britania şi din Egipt până în Dacia şi pădurile germane, azi miliardul de creştini occidentali obligă în-treaga lume la o interdependenţă şi o concurenţă greu de suportat, imposibil de scăpat şi de o intensitate a comunicării necunoscută până acum. La simplificarea Imperiu-barbari trebuie să se ţină seama că există un potenţial necivilizat în occident, tot aşa cum găsim elemente, aspiraţii sincere spre pace si bunăstare în „Lumea III”. Nu-i de mirare că exis-tă rezistenţe religioase, culturale anticapitaliste. Exista însă şi o aspitaţie spre socializa-rea occidentală, care urmăreşte ca fără constrângeri, în mod spontan, toţi să poată coo-pera raţional şi să-şi coordoneze diversele activităţii devenite comune. Oameni au nevo-ie de transcendenţă, de un ghid al comportării în lumea văzută şi nevăzută, de religie. Important e acceptarea „celuilalt”, căutarea valorilor comune care unesc neamurile şi credinţele, unităţii în diversitate. Orizonturile, constrângerile sociale tribale, statale şi acum cele suprastatale, imperiale se deosebesc unele de altele, sunt greu de definit într-o lume în care se poartă aceiaşi marcă de ceas, costum, cravată, celular. Azi se acordă prea puţină atenţie barajelor de comunicare, muliculturalităţii, lipsa dialogului religios, care generează antioccidentalism, războaie şi terorism.

COMUNIŞTI – NAZIŞTI - TERORIŞTI
Primi care s-au revoltat împotriva expansiunii, raţionalităţii capitalismului şi imperia-lismului au fost comuniştii. Proiectul lor se baza pe valori iudaico-creştine, economia clasică, socialismul utopic şi urmărea eliberarea oamenilor de exploatare şi realizarea unei economii planificate mondiale. Conştienţi că religiile sunt obstacole şi împotriva globalizării comuniste, le-au înlocuit cu ateismul ştiinţific. Paradoxal această ideologie, care n-avea nimic de a face cu greco-slavii, a fost folosită de Vladimir I. Lenin, atât ca scut împotriva occidentului, cât şi ca dictatură de dezvoltare. A „treia Romă” urmarea decolonizarea “Lumii III”, la fel de subdezvoltată ca Rusia, şi mântuirea prin “imperia-lismul iubirii” (Dostoievschi) a întregii lumi. Iosif V. Stalin extinde Imperiu ortodoxo-comunist de la Pacific la Berlin, cu filiale în toată lumea, dar Mihail S. Gorbaciov îşi dă seama că URSS are picioare de lut, renunţă paşnic la opoziţie şi acceptă cooperarea cu occidentul. China, Coreea de nord se orientează din ce în ce mai mult spre confucia-nism, aşa că marxismul a ajuns la lada de gunoi a istoriei în pace. Mai puţin paşnic, na-ţional-socialismul a declanşat un război imperialismului anglo-franco-american şi orto-doxo-comuniştilor dirijaţi de “a treia Roma”. Reacţia Imperiului în faţa pericolului pro-iectelor coordonate de Moscova şi de Berlin – unul se baza pe superioritatea unei rase (germanice), altul a unei clase (proletare), ambele erau colectiviste, antioccidentale, călcau în picioare drepturile omului şi urmăreau cucerirea lumii - a fost divide et impera. La început comuniştii au fost puşi în dificultate de creditul occidental acordat naziştilor. După Pactul Ribbentrop-Molotov, Stalin i-a convins însă pe apuseni că Hitler poate ocupa Euroasia, aşa că Imperiul l-a ajutat în final pe Stalin să învingă şi să organi-zeze o dictatură de dezvoltare în ţările de la Baltică la Adriatică. Germanicii naţional-socialiştii, Hitler, Gestapo-ul ca şi slavii colectiviştii, Stalin, KGB-ul aveau un profund crez antilatin şi antisemit, antioccidental şi după eşecul lor se părea că s-a ajuns la “sfâr-şitul istoriei” (Fukuyama). Globalizarea ar rezolva toate problemele paşnic în interesul tuturora. După atacul terorist din SUA, o privirea asupra religiei lui Mahomed, ultimul şi „sigiliul profeţilor”, ne dezvălue convingerea în superioritatea normelor, valorilor lor faţă de cele iudaico-creştine. Bin Laden, El Quaida cred că „pământul apaţine lui Allah, Profetului şi musulmanilor”. Ei nu fac deosebire între „Lumea I” şi creştinism şi fundamentaliştii vor să ocupe Israelul, apoi UE/SUA şi întreaga lume. Pe de altă parte, în concepţia Preşedintelui SUA George Bush, cruciada împotriva “Axei răului”, sau a „urii”, are următoarea logică: America, libertatea şi civilizaţia, “Imperiul Roman” e ata-cat de “barbarii”, aşa că “progresul şi libertatea umană depinde acum de noi”.

ROMÂNII
Urmaşii legiunilor pierdute la părăsirea Daciei şi la împărţirea în două a Imperiului Ro-man, românii păstrează limba şi elemente ale demnităţii şi obiceiurilor latine, dar sunt de peste o mie de ani politic şi religios sub slavi şi greci. Aşa că ei vor instinctiv să re-vină la Roma, dar sunt, mai cu seamă moldovenii, în braţele frăţeşti ale „imperialismu-lui dragostei” pravoslavnice şi obişnuiţi nolens, volens să mimeze reorientarea spre vest. In realitate ei urmează calea greco-slavă de subminare a legăturilor cu occidentul şi can-tonarea în sfânta tradiţie. Preşedintele Ion Iliescu a făcut în prezenţa Preafericitului Pă-rinte Patriarh Teoctist la lansarea Planului de 25 de ani de dezvoltare durabilă a Româ-niei un bilanţ al stării naţiunii azi: dezindustrializare şi dezurbanizare, revenirea la subzistenţa strămoşească, destrămarea structurilor agriculturii de tip industrial, slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale, degradarea sistemului de învăţământul şi de asistenţă sanitară, scăderea dramatică a puterii de cumpărare, a natalităţii şi a speranţei de viaţă. Acest dezastru face ca România să ajungă în cel mai bun caz la nivelul celor din urmă ţări din UE în 35 de ani. Studenţii nu vor să aştepte şi trei sferturi urmăresc o integrare individuală în apus. Miliarde de Euro pe an trimit acasă cei ce muncesc în vest. Indivi-dual românii / moldovenii sunt competitivi în structurile euro-atlantice, dar ei nu fac încă deosebirea între integrarea individuală şi cea colectivă, între legile, instituţiile occi-dentale şi cele ortodoxe de acasă. Ei nu văd, sau nu vor să vadă incompatibilitatea dintre sistemele de organizare social-politică şi economică din ortodoxie şi romano-catolicism / protestantism. Asta şi pentru că Lagărul ortodoxo-comunist, protejat de Cortina de Fier instituţionaliza incompatibilitatea dintre ortodoxo-comunism şi capitalism, iar acum, în tranziţie se trece cu vederea că două societăţi nu pot face o “casă, piaţa comună” fără o strategie de armonizare a normelor şi valorilor divergente de un mileniu. Şi pentru că româno-ortodocşii în colectiv nu cunosc Acquis-ul, forma laică a codului canonic roma-no-catolic, ei se tem de necunoscut şi aspiră la integrarea în occident mai mult individu-al. Dorinţa lor de aderare e sinceră, în schimb prezentarea normelor occidentale în afara sistemului de drept romano-catolic, ca şi efortul drept credincioşilor de a eluda fondul religios al aderării la UE, de a înlocui dialogul cu Roma cu paleative culturale, militare, masonice etc. este contraproductiv. Dar vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti a deschis deja noi perspective, pentru că prejudecăţile trecutului sunt depăşite. Patriarhul Occi-dentului, Papa nu urmăreşte convertirea româno-ortodocşilor la catolicism, nu dă întâie-tate maghiarilor, germanilor, slavilor, grecilor în Ţara românilor, ci a întins o mână fră-ţească tuturora, le-a vorbit în limba lor maternă i-a asigurat, ca porţile Occidentului sunt mai mult decât oricând larg deschise urmaşilor legiunilor împăratului Traian. Este pen-tru prima dată că un Papa îi vizitează pe români şi îi asigură de tot sprijinul în efortul lor de a se ridica din izolarea şi robia milenară. In curând românii vor alege un nou Preşe-dinte, semnul lui Dumnezeu pe pământ pentru dreptcredincioşi. Alternanţa la putere la orientali se deosebeşte fundamental de cea a creştinilor occidentali. La Moscova ca şi la Bucureşti - “a patra Roma” -, ortodocşii susţin stilul cezaro-papal al Împăratului ca mo-narh absolut şi viceregent al lui Dumnezeu. Roma îl vede pe Papă ca vicarul lui Isus şi pe Împărat în Biserica universală. Pentru orientali Sfântul Duh purcede de la Tatăl, la latini de la Tatăl şi Fiul. O reprezentare grafica a ortodoxiei este cercul, în centrul căruia Împăratul, Regele, Conducătorul, Secretarul General PCR, Preşedintele şi vicarul lui Dumnezeu sunt una, pe când în Occident este elipsa cu două focare, Papa şi Împăratul. Prima generează despoţia orientală, a doua societatea occidentală. Românii au fost mai mult obligaţi decât convinşi să participe la proiectul antioccidental comunist sau nazist, iar invazia de mahomedani la Bucureşti după Revoluţie nu înseamnă ca românii susţin proiectul antioccidental al El Quaidei. Aşa că noul Preşedinte al României va avea posi-bilitatea de ai readuce pe românii, după peste o mie de ani de obedienţă greco-slavă, în Imperiul roman occidental, prin Arcul de Triumf al Romei.


Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Vor dem Steintor 18-22, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de

Theoretic – methodological aspects of economic integration / International Symposium European Integration and Economic Compatitivity. The Academy of Economic Studies of Moldova; The Academy of Economic Studies of Bucharest; The National Institute of Economic Researches of Romanian Academy; The Academy of Science, Institute of Economic Researches of Moldova, Chişinău, 23.-25.09.2004